”Percuţii în rafale şi zboruri abrupte pe un violoncel rebel, etno-jazz şi rock, apă şi foc, mângâieri şoptite şi ritmuri « Tari ca piatra »: un spectacol eveniment. Concertul promite o aventură într-un univers imaginat la graniţa jazz-ului cu rock-ul, la graniţa muzicii culte cu un filon etno autentic. Prezentat cu casa închisă de două ori în aceeaşi zi la Teatrul Naţional din Bucureşti, proiectul “Tari ca Piatra » reprezintă revenirea pe scenă a viloncelistului Adrian Naidin după incidentul petrecut în 28 septembrie 2016, când artistul a căzut de la etaj în cursul unei operaţiuni a poliţiei antidrog. După doar trei luni de convalenscenţă, Adrian Naidin cântă din nou, trecând cu măiestrie peste capriciile vremurilor, pentru a-şi îmbrăca acordurile în iubire, adunată, în toate formele ei, într-un suflet zidit în emoţii”, spun organizatorii evenimentului.
Specialiştii în muzică spun că acest proiect muzical este unul care îmbină mai multe stiluri muzicale. ”Violoncelul lui Adrian Naidin spune poveşti. Sună ca o întreagă orchestra uneori, alteori şopteşte sau îngână versuri. Strălucitor în partiturile clasice, ingenios şi tehnic în jazz, plin de forţă şi har în folclor, Adrian Naidin explorează, cu fiecare mişcare de arcuş, nuanţe şi esenţe. Îl secundează tehnicul Ionuţ Micu, percuţionist cu o admirabilă deschidere spre genuri contemporane, care adaugă un viguros filon etno-rock celor mai sofisticate acorduri fusion europene. Pornit dintr-o mare prietenie şi de la câteva exerciţii de virtuozitate, un proiect hibrid care a cucerit scenele bucureştene ajunge în premieră la Cluj, cu ritmuri în forţă şi cu o poveste de demult, înnobilată cu un glam cult contemporan. Excepţionalul violoncelist Adrian Naidin şi toboşarul de geniu Ionuţ Micu, doi muzicieni desăvârşiţi, ambii trecuţi prin proba de foc a legendarilor Phoenix, au imaginat impresionante compoziţii hibride, explorând, fiecare în manieră proprie, filonul etno şi ritmicitatea tradiţională, pentru a le reinterpreta în manieră actuală, adăugând sensuri şi nuanţe insolite muzicii tradiţionale”, spun organizatorii.
« Două instrumente: violoncel şi tobe. Două sunete distincte. Două chipuri ale omului. Cel blajin, cald, adânc, interiorizat până la lacrimă. Celălalt, puternic, masculin, provocator. Vulcanic. Exploziv. Două lacrimi, care te ridică din scaun. Sunetele au o forţă vulcanică, scot la lumină tot ceea ce oamenii nu îndrăznesc să spună. Mută munţii din loc! », spune violoncelistul Adrian Naidin.
Adrian Naidin l-a inspirat pe regizorul grec Mihalis Kakogiannis, iar muzicianul leton Mischa Maisky, supranumit “Paganini al violoncelului”, îl numără printre cei mai talentaţi dintre ucenicii săi. O revelaţie a ultimilor ani în spaţiul cultural, după o serie de succese care l-au purtat pe cele mai prestigioase scene, de la Teatrul Naţional din Bucureşti şi până la teatrele şi filarmonicile importante din ţară. Şi-a consolidat locul privilegiat în seria muzicienilor de elită prin recitalurile oferite la reuniuni culturale importante, printre care prestigioasa Gală UNITER, statut confirmat apoi în colaborări cu artişti de prim rang, printre care Horaţiu Mălăele, Ion Caramitru sau Daniela Nane. Adrian Naidin a devenit membru permanent al trupei Phoenix în 2013, anul în care legendarii rock-ului românesc sărbătoreau 50 de ani de strălucită istorie. Pe John – Ionuţ Micu la întâlnit cu această ocazie şi, alături de el, şi-a trecut în palmares un spectacol aniversar memorabil, susţinut pe scena Ateneului Român din Bucureşti. Din prietenie s-a născut muzică şi apoi, mai departe, au apărut simboluri, poate la fel de puternice ca cele de demult.
Considerat cel mai inspirat ucenic al lui Ovidiu-Lipan Ţăndărică, Ionuţ Micu şi-a câştigat renumele de cel mai bun percuţionist al generaţiei sale. La rândul său experimental şi rebel, Ionuţ reinventează rockul într-o versiune specială. Fascinează cu rafale sălbatice de percuţii, exersate fie alături de legendarii Phoenix, fie în proiecte hibride, aplaudate de-a lungul timpului în Bucureşti şi în ţară. A început să cânte la vârsta de nouă ani, la Constanţa. La 11 ani avea prima trupă, de heavy metal, apoi şi-a descoperit adevărata vocaţie: tobele. A fost îndrumat, încă de la vârsta de 14 ani, de Ovidiu Lipan Ţăndărică, căruia iniţial i-a fost tehnician, iar mai apoi ucenic. În martie 2000 era deja în măsură să se confrunte cu marele public, pe care l-a provocat alături de nume de legendă. A început în formaţia Talisman, pe vremea când aceasta aduna succes după succes în topurile din România, a continuat cu Krypton şi Compact, până să fie cooptat de trupa pe care o numeşte de suflet, Phoenix, o formulă care i-a adus notorietatea şi consacrarea.